Probleme cu fierea sau rinichii? 10 ceaiuri din plante medicinale care te vor ajuta mult

Fierea este un organ mic sub formă de pară care se situează direct sub ficat, pe partea dreaptă superioară a abdomenului. Într-un organism sănătos, acest organ are o culoare galbenă, este alcalină și neiritabilă și are o consistență fluidă sau ușor vâscoasă.

Într-un organism bolnav cu un grad de intoxicare, fierea capătă o culoare de verde închis, aproape neagră și are acțiune alcalină, corozivă asupra țesuturilor. În această stare, nu se mai scurge spre duoden și se blochează pe canale și astfel provoacă inflamarea ficatului și a vezicii biliare, precum și arsuri în intestin.

Plantele care au cea mai mare influență în acest caz:

Anghinare

Anghinarea se poate folosi atât în scop preventiv, cât și în scop curativ. Această plantă conține principii active precum acidul clorogenic și cinarina, care au capacitatea de a stimula evacuarea vezicii biliare, prevenind astfel apariția crizelor biliare și formarea calculilor biliari.

De asemenea, stimulează secreția de lichid biliar în cantități suficiente și cu o compoziție adecvată, astfel putând preveni indigestiile și alte probleme asemănătoare.

În scop preventiv, se recomandă 2 căni de infuzie de anghinare, preparată dintr-o linguriță de plantă la 250 ml de apă clocotită. Prima cană se bea dimineața pe stomacul gol după care se stă întins pe partea dreaptă timp de 30 de minute iar cea de-a doua cană de bea cu 30 de minute înainte de una din mesele principale.

În scop curativ, este excepțională pentru cei care au nisip la fiere, care suferă deseori de dischinezie și de migrenă biliară. Se recomandă infuzia combinată de anghinare, câte 2 căni pe zi.

Infuzia combinată se prepară lăsând la macerat timp de 8-10 ore 3-4 lingurițe de anghinare mărunțită, în 500 ml de apă. Se filtrează și planta rămasă se fierbe în 500 ml de apă timp de 5 minute. Se filtrează, se lasă la răcit după care se amestecă cele două lichide, obținându-se cam 1 L de infuzie combinată.

Tratamentul afecțiunilor biliare cu anghinare se face în cure de lungă durată, de minimum 30 de zile. Pe durata curei, se va evita consumul de prăjeli, cafea și ceai negru, mai ales pe stomacul gol, și de dulciuri concentrate

Mentă

Se prepară sub formă de infuzie, din 1-2 lingurițe de plantă la 1 cană de apă clocotită. Infuzia de mentă are efect antispastic, antiseptic, detoxifiant hepatic, analgezic, revigorant și tonic și provoacă evacuarea bilei în intestin. Se recomandă câte 2-3 căni pe zi, în caz de stări de greață sau dischinezie biliară.

Sunătoare

Sunătoarea se recomandă pentru colecistită și dischinezie biliară întrucât are capacitatea de a diminua procesele inflamatorii hepatice cronice și tulburările motilității căilor biliare. Se recomandă câte 2-3 căni de infuzie neîndulcită pe zi.

Infuzia se prepară dintr-o linguriță de plantă mărunțită și 200 ml de apă clocotită care se acoperă și se lasă deoparte timp de 15-20 de minute.

De asemenea, se poate lua și câte 1 linguriță de ulei de sunătoare după fiecare masă. Acest ulei se prepară dintr-un pumn de flori proaspete puse într-un borcan, care se acoperă cu ulei după care vasul se acoperă cu capac și se lasă la soare pentru 6-7 zile. Se strecoară, se transferă în sticluțe închise la culoare care se astupă cu dov și se depozitează într-un loc răcoros.

Coada șoricelului

Această plantă se poate folosi în diferite moduri:

-sub formă de suc: se obține din planta proaspăt culeasă

Se pun în vasul mixerului 50 de grame de plantă foarte bine spălată și 50 ml de apă de izvor. Se omogenizează și amestecul se strecoară prin tifon. Se iau câte 50 ml de pe zi pentru a trata afecțiunile hepato-biliare.

-sub formă de infuzie combinată

Se lasă la macerat 3-4 linguri de plantă mărunțită în 500 ml de apă, timp de 8-10 ore. Se filtrează și planta rămasă se fierbe în încă 500 ml de apă, timp de 5 minute. Se lasă să se răcească după care se amestecă cele două lichide. Se recomandă câte 2 sau 3 căni pe zi.

Ceaiuri diuretice care mențin sănătatea rinichilor

Cele mai apreciate ceaiuri diuretice: ceai din cozi de cireșe, din mătase de porumb, coada-șoricelului, soc și merișor.

Aceste ceaiuri se prepară adăugând 2 sau 3 lingurițe de flori sau de frunze uscate în 500 ml de apă clocotită. Se acoperă și se lasă la infuzat. Infuzia se bea pe tot parcursul zilei și se completează cu 2 L de apă plată.

Ceaiul din cozi de cireșe are o acțiune puternică antiiflamatoare, ameliorând durerea și disconfortul la urinare. Este bogat în flavonoide, tanin și săruri de potasiu și are capacitatea de a restabili echilibrul de la nivelul mucoasei care tapetează vezica urinară.

Ceaiul din mătase de porumb se folosește ca un remediu popular pentru pietre la rinichi. Are un conținut semnificativ de săruri de potasiu și calciu, de vitaminele B6, C, E și K, efect antiinflamator și antiseptic.

Merișorul este bogat în arbutină, o substanță care are efecte antiseptice. Se poate consuma și sub formă de frunte dezhidratate precum și sub formă de ceai preparat din frunze și tratează cu succes infecția urinară. Nu se recomandă femeilor însărcinate.

Ceaiul din flori de coada-șoricelului nu are o putere atât de mare precum celelalte ceaiuri menționate însă efectele sale antiseptice și antiinflamatoare nu se pot contesta, mai ales în cazul tratamentelor pe termen lung de 2-3 luni, care previn recurența cistitei.

Ceaiul din flori de soc are ușoare efecte diuretice și are și o aromă plăcute. Pentru prevenție, este cea mai bună opțiune. Se recomandă de 2-3 ori pe săptămână pentru a susține funcția renală și pentru a elimina eventualele bacterii care încă nu au ajuns la stadiul de a cauza simptome. Are un rol activ în prevenirea acutizării acestor episoade, mai ales la persoanele care au litiază renală și nisip, cu o predispoziție la cistite.

Ceaiul de păpădie are proprietăți diuretice și contribuie la detoxifierea organismului. Este extrem de benefic și, pentru că poate avea o aromă destul de greu de suportat, se recomandă să se consume în amestec cu ceai de salvie sau de mușețel.

DISTRIBUIE PE: