Săptămâna Luminată din acest an a adus o veste care a întristat profund lumea folclorului românesc: Dumitru Zamfira, unul dintre cei mai mari maeștri ai fluierului, s-a stins din viață.
Plecarea sa lasă un gol imens în cultura tradițională a României, dar și o moștenire de neprețuit, clădită cu pasiune, talent și o viață întreagă dedicată muzicii autentice.
Povestea lui Dumitru Zamfira este povestea unui copil crescut în mijlocul naturii gorjene, care a ascultat ciripitul păsărilor și a transformat sunetele pământului natal în artă, ducându-le pe cele mai mari scene ale lumii.
Informaţiile publicate pe site-ul redactia.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislația aplicabilă, doar în limita a 120 de caractere.Dumitru Zamfira s-a născut pe 18 mai 1940 în orașul Novaci, la poalele munților Parâng, într-o familie pentru care tradiția și muzica populară erau o parte firească a vieții.
Încă de la patru ani, bunicul său i-a cumpărat primul fluier, iar acest gest avea să-i schimbe destinul. Copilul asculta cu atenție ciripitul păsărilor și sunetele naturii din zăvoiul Novaciului, imitându-le pe fluierul său mic.
Așa a început o poveste care avea să traverseze decenii și să inspire generații. La șase ani, Dumitru Zamfira a urcat pentru prima dată pe o scenă, la sfârșitul anului școlar. Tatăl său, învățătorul Zamfira, i-a oferit ocazia să cânte în fața colegilor și a părinților.
Piesa aleasă a fost „Mândra mea sprâncene multe”, un cântec pe care mama sa îl interpreta adesea în casă. Acest moment a marcat începutul unei cariere prodigioase.
Dumitru Zamfira a urmat cursurile școlii elementare din Novaci, apoi liceul la Târgu Jiu, continuând cu Școala Tehnică de Comerț din Craiova și Facultatea de Științe Economice a Universității din Craiova.
În paralel cu studiile, și-a cultivat pasiunea pentru muzică, participând la evenimente locale și învățând de la bătrânii satului tainele instrumentelor tradiționale.
Informaţiile publicate pe site-ul redactia.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislația aplicabilă, doar în limita a 120 de caractere.
Viața în mijlocul unui adevărat conservator de datini și muzică tradițională, care este Gorjul cu vetrele lui de folclor, la care se adaugă talentul nativ și calitățile umane și artistice, l-au propulsat rapid pe Dumitru Zamfira în lumea profesioniștilor.
A devenit solist instrumentist la Orchestra Populară „Doina Olteniei” a Filarmonicii de Stat „Oltenia”, la Ansamblul de Cântece și Dansuri „Nicolae Bălcescu” din Craiova și dirijor la Ansamblul Casei de Cultură a Studenților din același oraș.
Cum a început totul pentru Dumitru Zamfira Încă din timpul studenției, Dumitru Zamfira a reușit la concursul pentru postul de solist instrumentist al Ansamblului „Ciocârlia” al Ministerului de Interne, unde a activat între 1970-1991 și 1997-2005. În anii 1992-1993 a fost funcționar administrativ la Misiunea
Permanentă a României pe lângă ONU, la New York, iar între 1995 și 1997 a fost referent de specialitate la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București.
Zamfira a susținut recitaluri solistice în care schimba instrumentele cu o ușurință rar întâlnită, trecând de la fluier la caval, cimpoi, tilincă, drâmbă, ocarină sau blockflöte.
A stăpânit peste 15 instrumente tradiționale de suflat, fiecare cu tehnici și timbralități diferite, dovedind o versatilitate impresionantă.
Repertoriul său cuprindea creații păstorești, piese ritual-ceremoniale, cântece, doine, balade și melodii de joc din toate zonele folclorice ale României. Unicitatea lui Dumitru Zamfira a constat în modul în care a reușit să îmbine virtuozitatea tehnică cu autenticitatea interpretării.
Recitalurile sale se încheiau adesea cu piese concertante de mare dificultate, precum „Hora staccato” sau „Hora spiccato” de Grigoraș Dinicu, „Călușul oltenesc”, „Ceasornicul”, „Căruța poștei”, „Sârba rândunelelor”, „Dans țărănesc” de Constantin Dimitrescu sau celebra „Ciocârlia”.
DISTRIBUIE PE:Disclaimer: Site-ul nostru este neutru din punct de vedere politic și nu susține niciun partid sau ideologie politică.
